O FILOZOFIE A UNIVERSALULUI - OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Cap I UNELE PRECIZARI ASUPRA TERMENULUI DE SECTA
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
De mii de ani oamenii s-au obisnuit sa se multumeasca sa tina seama doar de forma si aparenta lucrurilor, neglijând continutul si sensul lor. În aceasi maniera au procedat cu Cartile Sacre, care si ele au o forma, un continut si un sens. Forma, povestirea este pentru oamenii obisnuiti; continutul moral, simbolic, este pentru discipolii care încearca sa-l aprofundeze si sa-l traiasca; cât despre sensul spiritual, el este dat Initiatilor care stiu sa-l interpreteze.
Toti marii Initiati au fost fauritori, constructori de noi forme. Ei stiau deci, ca forma este necesara, dar au inclus în ea o întreaga stiinta pe care majoritatea oamenilor nu o descifreaza pentru ca se limiteaza numai la ceea ce pot vedea, atinge, auzi. Sigur ca formele pot sa-i ajute, sa-i stimuleze, dar nu în masura în care ar putea sa o faca daca ei ar putea sa înteleaga, sa simta si sa realizeze adevarurile continute în ea. Daca în toate religiile se regaseste o învatatura exoterica si una esoterica, este pentru ca era imposibil ca elita, care avea nevoie sa aprofundeze misterele creatiei, sa se multumeasca cu câteva firimituri satisfacatoare pentru multime. Astfel se explica de ce în interiorul crestinismului, pe lânga Biserica Sfântului Petru, care grupa în ea majoritatea credinciosilor, s-a dezvoltat în secret Biserica Sfântului Ioan, pazitoare adevaratei spiritualitati, adevaratei filozofii a lui Hristos.
Aceasta problema a spiritului si a formelor are o întindere extrem de larga. Când se analizeaza oamenii, se observa ca majoritatea sunt atât de fascinati de forma ca sfârsesc prin a se identifica cu ea. Si astfel ajung sa se identifice de asemenea cu corpul lor fizic. Tot ceea ce fac o fac pentru corpul lor fizic; de spirit, din moment ce nu-l vad, nu se mai ocupa deloc. Ei nu stiu ca în felul acesta îsi slabesc fortele, se abrutizeaza, pentru ca nu corpului fizic îi este data adevarata forta si nici adevarata lumina. Identificându-se cu corpul fizic (forma), ei nu-si dezvolta spiritul care este etern, nemuritor, atotcunoscator, scânteie tâsnita din Dumnezeu Însusi.
Aceasta filosofie materialista, atât de raspândita, îi limiteaza pe oameni. Din momentul în care nu mai sunt luminati, ghidati, inspirati de catre spirit, ei se îngusteaza, devin limitati, sectari si apoi judeca totul în viata din punctul lor de vedere limitat. Ei se cred posesorii celui mai bun punct de vedere... ei nu, este un punct de vedere partial, sectar. Acesti oamenii sectari pot fi gasiti peste tot, în orice domeniu, economic, politic, stiintific, religios, filozofic, artistic... si pot sa va arat asta.
Se foloseste în mod curent în viata notiunea de sector. În geometrie numim sector o portiune de cerc. Într-un oras, într-o tara vorbim de sector pentru a indica o zona limitata. Si în corpul uman, care formeaza o unitate perfecta, putem spune ca un organ este de asemenea un sector. Si o secta, acum, o secta ce este? E foarte simplu: când o religie a reusit sa fie recunoscuta în mod oficial, ea declara ca orice grup care nu accepta dogmele, credintele si practicile sale, reprezinta o secta. Deci cea care se pronunta în acest sens este Biserica oficiala. Câti oameni, în decursul istoriei nu au fost închisi, persecutati, arsi pe rug sub pretext ca se îndepartasera de doctrinele unei biserici! Si apoi, mai târziu, istoria la rândul ei, a fost cea care s-a pronuntat asupra judecatilor facute de aceasta Biserica...
În realitate nu oamenii sunt cei care se cade sa judece ce este si ce nu este sectar, ci natura. Iata ceea ce voi nu stiti si va fi o noutate pentru voi. Imaginati-va un membru al unei Biserici care a lucrat pentru propagarea credintei, evident nimeni nu-l poate acuza ca apartine unei secte. Dar iata ca exista în privinta lui o alta opinie, o alta categorisire undeva în natura si el este condamnat ca sectar! Da, natura îl considera sectar si îl trimite la pat, la spital sau la cimitir; el nu gândea, nu actiona conform unor anumite legi ale naturii vii si inteligente; le ignora sau le neglija, nu traia în armonie cu Totul si a fost clasificat ca sectar în pofida opiniei tuturor celorlalti credinciosi. În timp ce pe un altul, care este considerat sectar de catre aceiasi credinciosi, natura, din contra, arata ca îl aproba, oferindu-i pace, sanatate, plenitudine. De ce sa-i iei drept judecatori pe unii care n-au nici un fel de discernamânt? Inteligenta Cosmica si numai ea poate sti daca suntem sau nu sectari.
Daca aruncam o privire asupra oamenilor, ce constatam? Fiecare îsi alege activitatile în functie de temperamentul sau, de gusturile sale, sau în functie de conditii si circumstante fara sa se gândeasca sa se dezvolte în toate planurile. Dar omul, care a fost creat cu un intelect, cu o inima si o vointa, trebuie sa lucreze în toate aceste domenii pentru a se manifesta ca o fiinta cu adevarat echilibrata. Experienta arata ca se întâmpla foarte rar sa întâlnesti fiinte egal dezvoltate în aceste trei domenii ale gândirii, sentimentului si actiunii: unii sunt intelectuali fara inima si fara vointa, altii sunt voluntari fara creier si asa mai departe... Da, peste tot nu vedem decât infirmi, oameni bine dotati într-un domeniu si mai mult sau mai putin handicapati în toate celelalte.
Si totusi, daca punem întrebarea Inteligentei Cosmice, ea ne va spune ca scopul sau a fost de a crea omul dupa imaginea Creatorului, capabil sa înteleaga Perfectiunea, sa iubeasca aceasta Perfectiune si sa o realizeze pe Pamânt. De ce a spus Iisus: " Fiti perfecti asa cum Tatal vostru Ceresc este perfect?" Pentru ca stia El ce stia! Omul a fost creat pentru a deveni atotstiutor, tot numai dragoste si atotputernic ca Tatal sau Ceresc si de aceea toti care n-au facut altceva decât sa se dezvolte în domeniile în care aveau o oarecare usurinta: matematica, poezie, muzica, natatie... (ei da, daca îi veti observa, veti constata ca majoritatea nu fac altceva decât sa se dezvolte în aceste domenii atât de limitate) sunt niste sectari si ceea ce este foarte grav, e ca ei n-o stiu.
Omul trebuie deci sa se dezvolte în toate cele trei planuri: ale intelectului, ale inimii si ale vointei. El trebuie sa înteleaga, sa iubeasca, sa realizeze... Ce sa realizeze? Împaratia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa pe Pamânt. Numai cu aceasta conditie va fi "salvat" si nu în modul în care si-l închipuie majoritatea crestinilor. Sa ai credinta si sa faci unele opere caritabile este suficient sa mergi în Cer si sa fii asezat la dreapta Domnului? Bietul Dumnezeu, înconjurat de persoane vulgare, ignoranti, mâncai, betivi, fumatori, dezmatati! Cum au trait, asta n-are nici o importanta, ei aveau credinta si ei însisi se considera drepti. Vor merge direct în Paradis. Dar iata ce li se va întâmpla:
Era în Bulgaria un popa care nu înceta sa-si certe nevasta. O facea proasta si pacatoasa în timp ce se dadea pe el ca model de perfectiune. Într-o zi, simtind ca va pleca pe lumea cealalta, si si-a luat ramas bun de la sotia sa: "La revedere, nevasta. Îti dau întâlnire în Paradis." Dupa câtva timp a murit si ea. Ajungând în Paradis, ea a început sa-si caute barbatul iubit. Cauta, cauta... imposibil de gasit! Atunci ea se adreseaza sfântului Petru care începe sa-si rasfoiasca marele catastif: "Nu-l gasesc", spune el, "Precis ca este... la subsol!" si-i da un bilet de libera trecere pentru a coborî în Iad. Ea cauta putin si deodata, ce vede! Barbatul ei într-un cazan cu apa clocotita! Numai capul îi iesea afara. Ea exclama: "O, bietul meu barbat, în ce situatie îngrozitoare te gasesti!" - "Nu ma plânge", spuse el, "sunt înca bine: stau pe capul mitropolitului!"
Si iata ca li se întâmpla multora care se considera teribil de drepti: fac un mic sejur în Iad, înainte de a reveni pe Pamânt pentru a învata sa se dezvolte pâna la perfectiune. Din punct de vedere al Stiintei Initiatice Universale, atâta timp cât nu sunt înca perfecti, majoritatea oamenilor sunt sectari.
Sa discutam acum despre tendinta, atât de raspândita în lume, de a lucra pentru un grup, fie ca este vorba de un sindicat, de un partid politic, o natiune... Aceasta atitudine, care trece drept generoasa, este în realitate prea egocentrica, prea personala. Din moment ce activitatea voastra nu urmareste fericirea si pacea întregii omeniri, ea este limitata, deci sectara. Daca si stiinta ne demonstreaza ca facem parte din viata cosmica, din moment ce ne datoram existenta nu numai pamântului, apei, soarelui, dar chiar si stelelor, de ce trebuie totdeauna sa ramânem pe loc, ghemuiti în noi însine?
Si de altfel, ati fost voi în stare sa descifrati secretele acestui pamânt, acestei ape, acestui aer si acestui foc gratie carora existenta noastra este posibila? O sa spuneti: "Care secrete? Ce-i atâta de înteles în asta?" Multe, si printre altele, urmatoarele: priviti planeta noastra, pamântul ocupa o suprafata limitata, marile au o suprafata mai vasta, aerul o suprafata înca si mai mare, iar focul, lumina, merg pâna la infinit. Aceasta înseamna ca si noi trebuie sa mergem pâna la infinit.
Si mai gânditi-va si la urmatorul aspect: cât timp puteti trai fara aceste elemente? Puteti sa stati nemâncati cincizeci pâna la saizeci de zile, fara sa beti nimic, circa zece zile, fara sa respirati, doar câteva minute, dar în momentul în care inima se raceste, muriti. Acestea arata ca elementul solid este mai putin important decât elementul lichid, elementul lichid mai putin important decât elementul gazos si elementul gazos mai putin important decât elementul eteric: caldura, lumina.
Vedeti deci, ca elementul de care are omul cea mai mare nevoie este cel eteric, care umple spatiul. Si atunci, în loc sa se agate tot timpul de lucrurile meschine ale vietii, fiind mereu supraîncarcati, striviti, de ce oamenii nu cauta imensitatea, universalitatea, libertatea? Pentru ca au o mentalitate sectara, iata raspunsul. Daca ne uitam la clerici, la politicieni, economisti... toti nu sunt decât sectari, dar cum ei sunt ultimii care sa-si dea seama, iata-i ferm hotarâti sa lupte contra sectelor.
Se poate sa existe si secte daunatoare, sigur se poate, dar nu stiu care sunt acelea pentru ca eu nu ma ocup de ele, activitatea mea este de alta natura, si este normal sa li se limiteze posibilitatile de a face rau. Dar cei care vor trebui sa se pronunte trebuie sa fie persoane cinstite si fara idei preconcepute, capabile sa vada cine actioneaza pentru a provoca anarhia si dezordinea si cine actioneaza în favoarea pacii, justitiei si fericirii umane, adica pentru Împaratia lui Dumnezeu si Epoca de Aur.
Si acum voi adauga câteva cuvinte care vor fi un fel de rezumat, o sinteza a întregii filosofii initiatice. Traieste în Bulgaria o femeie care este una din cele mai mari clarvazatoare din lume: se numeste Vanga. Ea a dat de atâtea ori dovada darurilor sale încât guvernul însusi apeleaza la ea si a pus sa se construiasca alaturi de casa ei un hotel pentru a primi vizitatori din lumea întreaga. Cea ce este cu totul deosebit pentru Vanga este faptul ca ea este oarba; cei care vor sa o consulte trebuie sa-i înmâneze o bucatica de zahar cubic pe care l-au atins si cu ajutorul acestei bucatele de zahar doar, ea poate sa spuna oamenilor tot despre trecut, prezent si viitor cu o precizie uluitoare.
Cum se poate explica aceasta? Foarte simplu. Fiecare fiinta emana mici particole impalpabile, invizibile, pe care stiinta nu le-a studiat înca si aceste particole care zboara în atmosfera se depun pe obiecte si le impregneaza. În felul acesta noi lasam obiectelor si persoanelor pe care le frecventam ceva din virtutile noastre, din fortele, din lumina noastra, sau din contra, ceva din bolile, viciile sau impuritatile noastre. Deci, fara sa ne dam seama, putem face bine si tot fara sa ne dam seama putem face rau. Dar chiar daca suntem inconstienti, faptele noastre se înregistreaza, si într-o zi vom fi recompensati pentru ceea ce am facut bine si pedepsiti pentru ceea ce am facut rau.
Adevarata religie este bazata pe o stiinta ce a rezultat din observarea fenomenelor ce sunt vizibile pentru anumite fiinte evoluate. Cei care refuza sa recunoasca aceasta stiinta, treaba lor, dar o sa vada, într-o zi, unde i-a dus aceasta. În orice caz, pot sa va spun ca cei ce ignora aceasta stiinta sunt sectari. Dar si cei care nu vor sa devina constienti de influenta gândurilor, sentimentelor lor si a tuturor starilor interioare asupra colectivitatii sunt sectari: ei fac numai ce le place fara sa se preocupe nici de raul pe care-l pot produce asupra celor din jur si nici de binele pe care l-ar putea face. Prin aceasta atitudine se limiteaza, deci sunt sectari.
Cap II NICI O BISERICA NU ESTE VESNICA
Se întâmpla cu natiunile, cu tarile si cu popoarele ceea ce se întâmpla cu fiecare fiinta umana care se naste, creste, apoi îmbatrâneste si trebuie sa lase locul celorlalti. Urmeaza aceeasi curba: dau ceea ce trebuie sa dea si apoi se sting. S-ar spune ca se odihnesc pentru a putea într-o zi sa se trezeasca si sa produca din nou bogatii. S-a vazut aceasta în cazul tuturor natiunilor si aceeasi soarta o au si religiile: fiecare ia un mare avânt, atinge o mare înaltime, o mare extindere, un punct culminant, apoi se cristalizeaza si pierde cheile vietii. Iata, chiar Misterele, chiar templele vechiului Egipt, care posedau cheile cunoasterii si ale puterii, ce-a mai ramas acum din ele? Unde sunt acei hierofanti, toate acele stiinte unde sunt?... Toate s-au supus legilor imuabile ale vietii.
Fiecare forma, adica fiecare lucru sau fiecare fiinta care se naste trebuie sa moara si sa lase locul altora. Doar spiritul nu are nici început si nici sfârsit si numai el este cel care se încarneaza succesiv în noi forme. Dumnezeu nu a dat formei eternitatea; forma este friabila, efemera, ea nu rezista timpului, numai principiul, spiritul, care apartine lumii divine, este indestructibil, etern.
Oamenii care nu cunosc îndeajuns acest adevar încearca tot timpul sa eternizeze forma. Putem vedea aceasta mai ales în religii, care de secole se ataseaza de anumite ritualuri, de anumite credinte, fara sa-si dea seama ca aceste dogme, aceste ritualuri sunt forme care nu pot dura. Viata este o tâsnire continua care are nevoie de forme noi pentru a se exprima. Deci viata însasi este cea care sparge formele, caci are nevoie de noi aparate, de noi conductoare pentru a revela noi bogatii, noi lumini, noi splendori. Si de aceea, dupa un oarecare timp, formele trebuie sa dispara pentru a face loc altor nuante, altor manifestari, mai subtile.
Priviti omul: atâta timp cât este tânar, materia corpului sau este extrem de supla, maleabila, vie, si gratie acestor calitati ale materiei spiritul ajunge sa se exprime din ce în ce mai bine prin intermediul intelectului, inimii si vointei sale. Apoi se ajunge în mod fatal la o vârsta când aceasta forma se întareste, se cristalizeaza si atunci spiritul care nu mai are posibilitatea sa se manifeste prin intermediul acestei forme zbârcite, trebuie sa plece pentru a reveni într-o forma noua.
Trebuie sa observam natura pentru a trage concluzii valabile în toate domeniile... Bisericile care se încapatâneaza sa mentina aceleasi forme de secole, gresesc. Ele ar trebui tot timpul sa amelioreze forma, sa se rafineze, astfel ca sa poata exprima din ce în ce mai mult, din ce în ce mai bine, noii curenti care vin din Cer. Caci Cerul n-a fixat nici un lucru pentru eternitate.
Priviti câte apar noi în omenire; de ce forma sa nu urmareasca aceste noi nevoi, aceste noi tendinte? Acum apare constelatia Varsatorului pentru a ravasi, pentru a sparge toate formele, toate valorile pe care oamenii le credeau definitiv instalate. Ce gândesc oamenii este una si ceea ce gândeste Inteligenta Cosmica este alta. Inteligenta Cosmica are alte proiecte decât cele ale oamenilor si de aceea, acum, gratie curentilor Varsatorului ea va da totul peste cap, pentru a le arata ca nu trebuie sa îngroape spiritul în vechile forme.
Pentru a dura, trebuie sa stii sa te înnoiesti în permanenta. Si daca Biserica este acum din ce în ce mai parasita este pentru ca ea nu se împrospateaza, se agata de vechile conceptii care nu mai sunt valabile astazi si care trebuie înlocuite. Bineînteles, eu nu spun sa se înlocuiasca principiile pe care este fondat crestinismul. Nu pot exista principii mai bune decât cele date de Hristos în Evanghelie. Dar de ce Biserica continua sa traga dupa ea vechile practici care nu mai dau rezultate?
Multi parasesc religia crestina pentru ca ei considera ca stiinta contrazice si anuleaza toate adevarurile evanghelice. Dar acestia n-au înteles nimic. Eu spun ca din contra, descoperirile stiintei nu fac decât sa accentueze adevarurile cunoscute în Evanghelii.
Pot sa va demonstrez - si am si facut-o, de altfel - nu numai ca descoperirile stiintei oficiale nu contrazic Stiinta Initiatica dar ele îi dovedesc veridicitatea si acest lucru nu l-au înteles nici clericii, nici savantii. Dupa mine, nu exista contradictie; stiinta si religia merg împreuna si aceast lucru este valabil chiar si pentru arta, caci cele trei sunt legate. Stiinta trebuie sa dea oamenilor lumina, religia caldura, dragostea iar arta, activitatea creatoare. De ce au fost despartite, în timp ce în viata, în natura, în fiinta umana ele stau laolalta si lucreaza împreuna? Niciodata Initiatii n-au separat aceste trei domenii. Si acum, când despartirea s-a produs, în cultura occidentala religia este incapabila sa-i mentina pe oamenii de stiinta, care o reneaga. Dar ei o reneaga pentru ca ei nu poseda adevarata stiinta; stiinta lor este fixata pe lumea fizica, materiala, si nu cunosc adevarata stiinta care sta la baza tuturor religiilor: stiinta celor trei lumi: materiala, psihica si spirituala. Cât despre arta, ea se balaceste între stiinta si religie si se opune ba uneia, ba celeilalte.
În natura, repet, religia, stinta si arta formeaza un singur tot. Oamenii sunt cei care le-au separat. Atâta timp cât vor mentine aceasta separare, adevarul le va scapa. Stiinta, religia si arta formeaza o unitate gratie careia se poate explica tot, se poate întelege tot. Stiinta este o necesitate a intelectului. Religia este o necesitate a inimii, iar arta este o necesitate a vointei: trebuie sa exprimi ceva, trebuie sa crezi, sa construiesti... si aceste trei necesitati sunt legate, pentru ca ceea ce gândesti esti obligat sa simti, pentru ca în cele din urma sa executi.
De altfel, pot sa va spun ca multi dintre savantii contemporani sunt reîncarnari ale Initiatilor din trecut, ale marilor preoti care cunosteau Misterele. Cei care au descoperit televiziunea, radioul n-au facut decât sa aplice cunostinte pe care le aveau deja dintr-un trecut îndepartat. Da, este vorba de Initiatii vechiului Egipt, caci epoca noastra este legata prin numeroase corespondente cu civilizatia egipteana si întreaga stiinta Sacra a Egiptului este pe cale de a se revela si de a-si gasi aplicatii în planul fizic.
Crestinismul are nevoie de mari transformari, caci traditiile pe care le urmeaza nu mai sunt adaptate epocii noastre. De altfel, daca religia asa cum este ea înteleasa ar fi fost cu adevarat suficienta, omenirea ar fi fost acum într-o stare mai buna. În conditiile în care religia a fost redusa la o forma ineficace, nu trebuie sa ne miram ca majoritatea oamenilor n-o mai iau în serios. Din ce în ce mai mult oamenii gândesc, îsi pun întrebari si sunt nemultumiti de ceea ce li se prezinta. În trecut ei înghiteau tot cea ce erau facuti sa creada: exista o autoritate, Biserica, care gândea si decidea pentru ei. Dar în prezent, ei nu mai vor ca altii sa gândeasca în locul lor. Acesta este un indiciu ca crestinismul trebuie sa accepte forme noi... pâna în ziua în care aceste noi forme se vor învechi la rândul lor si vor trebui înlocuite.
Rolul formei este de a pastra continutul intact; ea se prezinta deci ca un recipient, ca o protectie, o limita... ca o închisoare. Dar pentru a nu mentine pe vesnicie continutul imobilizat într-o forma, trebuie ca aceasta sa fie deschisa pentru a deserta acest continut într-o forma noua mai subtila, mai supla, mai transparenta. Iata de ce nimic din ceea ce a fost construit în planul fizic nu este vesnic.
Timpul nu poate actiona asupra principiilor, dar actioneaza asupra formelor. Când se spune ca timpul distruge tot, aceasta priveste numai formele, si crestinii n-au înteles înca faptul ca forma în care religia le-a fost data acum câteva secole nu poate dura vesnic si ca trebuie schimbata. Nu, ei sunt tenace, nu vor sa schimbe nimic.
Fraternitatea Alba Universala nu aduce principii noi, ci forme noi. Adica metode noi pentru ca acest continut, spiritul, sa aiba posibilitati mai mari de manifestare si de exprimare. În aceasta consta evolutia: schimbarea formelor. Problema evolutiei a procupat mult pe savantii naturalisti, unii spunând ca formele sunt cele care evolueaza si altii ca formele sunt determinate odata pentru totdeauna si ca fiintele sunt cele care trec dintr-o forma în alta. Unde este adevarul? A doua opinie este cea exacta: formele nu evolueaza. Toate formele de animale, de insecte, de plante exista deja în lumea arhetipurilor si creaturile sunt cele care iau aceste forme, apoi le parasesc pentru a lua altele, ca niste actori care si-ar schimba masca cu fiecare piesa noua pe care o au de jucat.
Spiritul schimba deci forma, dar forma ca atare nu evolueaza. Sunt aici forme create pe vesnicie si sunt chiar forme noi pe care nu le cunoastem înca. Formele noi pentru plante, pentru animale sunt deja aici, în planul arhetipurilor, ele deja exista. Chiar si pe noi ne asteapta noi forme: pe masura ce vom evolua, ne vom însusi aceste noi forme, caci exista în permanenta o forma veche care trebuie lasata si o forma noua care poate fi luata, mai supla, mai pura, mai luminoasa. Luând aceasta forma noua avem noi mijloace de actiune si de manifestare, în timp ce, daca ramânem în vechile forme, suntem limitati si niciodata nu vom putea merge mai departe. Aceasta este ceea ce crestinii n-au înteles: ei vor sa mentina forma pe vesnicie; dar este imposibil. Este o atitudine care se opune decretelor Inteligentei Cosmice.
Forma este deja facuta vesnica în atelierele de sus, în lumea arhetipurilor: acolo toate formele sunt vesnice pentru a servi proiectele Inteligentei Cosmice. Dar daca omul vrea sa faca forma vesnica aici, adica sa se cramponeze cu orice pret de o forma sau alta, el creaza o provocare lumii invizibile care vine cu ciocane si sparge aceste forme pentru a-l elibera. Veti spune ca aceasta-i cruzime... Nu, nu e cruzime, este manifestarea dragostei Cerului, care vrea astfel sa-l oblige pe om sa mearga mai departe.
De altfel, ce li se întâmpla oamenilor, de la o încarnare la alta? Cel mai frecvent, ei îsi schimba sexul. Sa presupunem ca într-o încarnare anterioara ati fost femeie: aceasta s-a întâmplat pentru a învata sa manifestati calitatile principiului feminin. Acum, sunteti barbat pentru a învata sa va manifestati alte calitati.
Aceasta aparenta cruzime a lumii invizibile, care sparge unele forme pentru a crea altele noi, nu este înteleasa înca de Biserica, dar fie ca o întelege sau fie ca nu, vechile forme vor fi sparte. Aceasta v-o garantez. Orice ar face crestinii, ele vor fi sparte de catre lumea invizibila care vrea sa-i elibereze, pentru a-i obliga sa evolueze.
Farternitatea Alba Universala este o noua forma a religiei lui Hristos. Bineînteles crestinii vor protesta zgomotos si ne vor combate pentru ca ei sunt convinsi ca trebuie sa ramâna credinciosi traditiilor pe care le-au primit. Dar ei nu vor avea câstig de cauza pentru ca lumea invizibila va veni sa le demonstreze ca nu au dreptate. O forma noua ce apare se va mentine un oarecare timp, dar la rândul sau va fi înlocuita de o alta forma mai buna. Vedeti, sunt corect, sunt cinstit. Nu vreau sa va însel spunându-va ca forma adusa de învatatura noastra va fi vesnica. Odata ce aceasta forma îsi va fi îndeplinit menirea, ea va lasa locul unei alte forme mai evoluate, mai adaptate.
Când cineva vrea sa-mi explice ca nu poate sa accepte învatatura Fraternitatii Albe Universale sub pretext ca este catolic eu îi spun: "Bine, daca te simti bine acolo, ramâi acolo, cât despre noi, noi mergem mai departe". Caci, ce poti învata din atât de multe predici care nu explica nimic? Si atunci, a cui este vina când oamenii fac prostii? Ei parasesc biserica pentru ca nu le da nici un raspuns la întrebarile si la nelinistile lor. Sunt predici foarte poetice si foarte morale... Da, eu sunt de acord cu ele, dar nu înveti din ele mare lucru, caci nu exista acolo nici o stiinta care sa explice cu adevarat sensul si scopul existentei umane, legile care o guverneaza si cum trebuie sa te comporti conform acestor legi. Sunt numai cuvinte. Unde este partea practica? Credeti ca crestinatatea a aplicat Evangheliile? Sa fim seriosi! Duceti-va sa vedeti ce se întâmpla în tarile asa-zise crestine.
Cel ce vrea sa lucreze dupa principiile lui Hristos, care sunt vesnice, nemodificabile, apartine cu adevarat Fraternitatii Albe Universale. El nu darâma nimic, nu actioneaza împotriva lui Hristos, nu ofera o noua religie, nimic din toate astea, tot ceea ce face el este sa lucreze pentru noile forme. În timp ce acela care se agata de vechile forme demonstreaza ca n-a înteles principiile. El îsi închipuie ca forma îl va salva si doarme linistit, protejat de forma... Da, caci în interiorul formei, adormi. Pentru a evolua, trebuie sa nu mai contezi atât pe forma, ci trebuie sa lucrezi cu principiile. Nu vi se pare mult mai avantajos idealul pe care vi-l prezint? Hristos, El Însusi, v-ar putea spune ca este minunat, pentru ca în Evanghelii scrie: "Ce este scris, omoara si ce este spirit, însufleteste". Este exact ceea ce încerc sa va explic. Da, fara încetare va împing spre spiritul care însufleteste.
Toti acei care acorda primul loc principiilor, apartin Marii Fraternitati Albe Universale. Nu acestei Fraternitati care se afla aici pe Pamânt, ci Fraternitatii Albe Universale din care fac parte cele mai luminoase creaturi din Univers. Cât despre noi, noi ne aflam aici pentru a da acestor fiinte perfecte posibilitatea de a actiona astfel încât Împaratia lui Dumnezeu sa coboare pe Pamânt. Iata în ce sens trebuie sa întelegem faptul ca Fraternitatea Alba Universala este o noua forma a religiei lui Hristos. Deci, cel ce actioneaza conform principiilor lui Hristos apartine Fraternitatii Albe Universale. Este posibil ca el nici macar sa nu ne cunoasca, dar asta nu conteaza, este un membru al Fraternitatii Albe Universale.
Cea care îi împinge pe oameni sa se agate de forme, este lenea. La acestia, activitatea spirituala s-a oprit si ei se falesc cu forma. Uitati-va la crestini: ei nu vor sa învete nimic, nu vor sa înteleaga nimic, se opun oricarei schimbari, crezând ca astfel sunt credinciosi lui Hristos, dar în realitate ei nu sunt credinciosi decât formelor îngramadite una peste alta de catre oameni.
Trebuie sa fii credincios Domnului si nu numai oamenilor. Daca vreti sa ramâneti credinciosi oamenilor, foarte bine, eu n-am nimic împotriva, dar praful o sa se aleaga de voi. Cine erau de fapt toti aceia care au condus Biserica timp de secole,? De multe ori, bieti indivizi ca toti ceilalti, si asta când nu erau chiar criminali! Daca unii dintre ei manifestau o întelegere superioara, erau imediat criticati si persecutati. Cercetati istoria si veti vedea: toti cei care voiau sa aduca cu adevarat niste ameliorari, gata cu ei, erau aruncati, excomunicati, arsi... trebuia cu orice pret sa se pastreze forma! De fapt, forma nu produce mare lucru, ea nu face decât sa tina oamenii captivi. Da, forma este cea mai buna închisoare: prizonierul nu mai poate scapa din ea.
Dumnezeu s-a manifestat prin intermediul lui Iisus, dar înainte de asta El se manifestase si prin intermediul lui Moise. Daca Moise a putut sa faca atâtea lucruri extraordinare, este pentru ca Dumnezeu era cu el. Dar a trebuit sa vina Iisus pentru ca, dupa un anumit timp, intransigenta Legii lui Moise nu mai corespundea proiectelor pe care Inteligenta Cosmica le faurise pentru oameni. Si atunci de ce Inteligenta Cosmica n-ar avea acum proiecte noi?
De altfel, în zilele noastre chiar si forma initierii s-a schimbat. În Antichitate, Initierea se facea în temple, unde discipolul trebuia sa treaca prin probe de foc, de aer, de apa si de pamânt. Acum Initierea se face în viata obisnuita; fara ca macar sa-si dea seama, discipolii sunt pusi de catre Initiati în anumite situatii, în fata anumitor probleme si li se observa reactiile. Toate probele fac parte din viata; cele patru elemente fac parte din viata; aici trebuie sa demonstrati ca ati învins frica, tendinta de a râvni bunul altuia, egoismul, senzualitatea, etc... Da, sunt multe probe, mai ales pentru cel care doreste sa avanseze pe drumul Initierii: trebuie sa stie dinainte ca dorinta sa va fi îndeplinita, dar va fi supus la probe. Atunci când se asteapta cel mai putin, va fi pus la proba, dar asta în viata cotidiana, caci toate probele sunt în cadrul vietii. Suntem supravegheati în cele mai mici detalii. Si de multe ori pierdem, pentru te miri ce, caci ne rezervam eforturile pentru probele dificile.
Deci voua va revine sarcina de a fi vigilenti, treji, de a tine seama ca orice împrejurare a vietii poate fi o proba. Si de fiecare data fiintele de acolo de sus se pronunta. Daca ati repurtat succese veti primi diplome; dar nu ca acelea ale universitatilor, diplome care pot fi rupte, arse, sterse sau furate. Nu, sunt diplome care se imprima pe fata voastra si pe întregul vostru corp; nimeni nu vi le poate lua. Si mai mult decât atât. Spiritele naturii, care stiu sa citeasca aceste diplome, va apreciaza, va primesc si hotarasc sa va ajute. În orice loc, oriunde ati merge, ele vad aceste diplome. Dar daca nu le aveti, ele nu au nici o consideratie fata de voi si chiar este posibil sa va persecute pentru ca va considera o fiinta slaba, ignoranta si inutila.
Retineti deci bine aceasta: totul în viata este rezultatul relatiilor între acesti doi poli opusi: spiritul si materia, principiile si formele. Pe pamânt, oamenii nu sunt pregatiti sa traiasca doar cu principii, lor le trebuie forme pe care sa se sprijine. Spiritul se încarneaza în forma unui corp, pentru a putea sa se manifeste aici pe planul fizic. Când se întoarce în regiunile spirituale nu mai are nevoie de aceste forme, doar aici pe pamânt are nevoie. Ceea ce trebuie sa stim este ca forma nu dureaza mult. Dumnezeu n-a dat vesnicie formei si de aceea Cerul trimite în mod periodic Initiati, Mari Maestri, pentru a schimba formele, dar numai formele, niciodata principile. Repet, principiile sunt imuabile, da, caci principiile sunt: dragostea, întelepciunea, adevarul, sacrificiul... si ele ramân valabile pentru eternitate.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
De mii de ani oamenii s-au obisnuit sa se multumeasca sa tina seama doar de forma si aparenta lucrurilor, neglijând continutul si sensul lor. În aceasi maniera au procedat cu Cartile Sacre, care si ele au o forma, un continut si un sens. Forma, povestirea este pentru oamenii obisnuiti; continutul moral, simbolic, este pentru discipolii care încearca sa-l aprofundeze si sa-l traiasca; cât despre sensul spiritual, el este dat Initiatilor care stiu sa-l interpreteze.
Toti marii Initiati au fost fauritori, constructori de noi forme. Ei stiau deci, ca forma este necesara, dar au inclus în ea o întreaga stiinta pe care majoritatea oamenilor nu o descifreaza pentru ca se limiteaza numai la ceea ce pot vedea, atinge, auzi. Sigur ca formele pot sa-i ajute, sa-i stimuleze, dar nu în masura în care ar putea sa o faca daca ei ar putea sa înteleaga, sa simta si sa realizeze adevarurile continute în ea. Daca în toate religiile se regaseste o învatatura exoterica si una esoterica, este pentru ca era imposibil ca elita, care avea nevoie sa aprofundeze misterele creatiei, sa se multumeasca cu câteva firimituri satisfacatoare pentru multime. Astfel se explica de ce în interiorul crestinismului, pe lânga Biserica Sfântului Petru, care grupa în ea majoritatea credinciosilor, s-a dezvoltat în secret Biserica Sfântului Ioan, pazitoare adevaratei spiritualitati, adevaratei filozofii a lui Hristos.
Aceasta problema a spiritului si a formelor are o întindere extrem de larga. Când se analizeaza oamenii, se observa ca majoritatea sunt atât de fascinati de forma ca sfârsesc prin a se identifica cu ea. Si astfel ajung sa se identifice de asemenea cu corpul lor fizic. Tot ceea ce fac o fac pentru corpul lor fizic; de spirit, din moment ce nu-l vad, nu se mai ocupa deloc. Ei nu stiu ca în felul acesta îsi slabesc fortele, se abrutizeaza, pentru ca nu corpului fizic îi este data adevarata forta si nici adevarata lumina. Identificându-se cu corpul fizic (forma), ei nu-si dezvolta spiritul care este etern, nemuritor, atotcunoscator, scânteie tâsnita din Dumnezeu Însusi.
Aceasta filosofie materialista, atât de raspândita, îi limiteaza pe oameni. Din momentul în care nu mai sunt luminati, ghidati, inspirati de catre spirit, ei se îngusteaza, devin limitati, sectari si apoi judeca totul în viata din punctul lor de vedere limitat. Ei se cred posesorii celui mai bun punct de vedere... ei nu, este un punct de vedere partial, sectar. Acesti oamenii sectari pot fi gasiti peste tot, în orice domeniu, economic, politic, stiintific, religios, filozofic, artistic... si pot sa va arat asta.
Se foloseste în mod curent în viata notiunea de sector. În geometrie numim sector o portiune de cerc. Într-un oras, într-o tara vorbim de sector pentru a indica o zona limitata. Si în corpul uman, care formeaza o unitate perfecta, putem spune ca un organ este de asemenea un sector. Si o secta, acum, o secta ce este? E foarte simplu: când o religie a reusit sa fie recunoscuta în mod oficial, ea declara ca orice grup care nu accepta dogmele, credintele si practicile sale, reprezinta o secta. Deci cea care se pronunta în acest sens este Biserica oficiala. Câti oameni, în decursul istoriei nu au fost închisi, persecutati, arsi pe rug sub pretext ca se îndepartasera de doctrinele unei biserici! Si apoi, mai târziu, istoria la rândul ei, a fost cea care s-a pronuntat asupra judecatilor facute de aceasta Biserica...
În realitate nu oamenii sunt cei care se cade sa judece ce este si ce nu este sectar, ci natura. Iata ceea ce voi nu stiti si va fi o noutate pentru voi. Imaginati-va un membru al unei Biserici care a lucrat pentru propagarea credintei, evident nimeni nu-l poate acuza ca apartine unei secte. Dar iata ca exista în privinta lui o alta opinie, o alta categorisire undeva în natura si el este condamnat ca sectar! Da, natura îl considera sectar si îl trimite la pat, la spital sau la cimitir; el nu gândea, nu actiona conform unor anumite legi ale naturii vii si inteligente; le ignora sau le neglija, nu traia în armonie cu Totul si a fost clasificat ca sectar în pofida opiniei tuturor celorlalti credinciosi. În timp ce pe un altul, care este considerat sectar de catre aceiasi credinciosi, natura, din contra, arata ca îl aproba, oferindu-i pace, sanatate, plenitudine. De ce sa-i iei drept judecatori pe unii care n-au nici un fel de discernamânt? Inteligenta Cosmica si numai ea poate sti daca suntem sau nu sectari.
Daca aruncam o privire asupra oamenilor, ce constatam? Fiecare îsi alege activitatile în functie de temperamentul sau, de gusturile sale, sau în functie de conditii si circumstante fara sa se gândeasca sa se dezvolte în toate planurile. Dar omul, care a fost creat cu un intelect, cu o inima si o vointa, trebuie sa lucreze în toate aceste domenii pentru a se manifesta ca o fiinta cu adevarat echilibrata. Experienta arata ca se întâmpla foarte rar sa întâlnesti fiinte egal dezvoltate în aceste trei domenii ale gândirii, sentimentului si actiunii: unii sunt intelectuali fara inima si fara vointa, altii sunt voluntari fara creier si asa mai departe... Da, peste tot nu vedem decât infirmi, oameni bine dotati într-un domeniu si mai mult sau mai putin handicapati în toate celelalte.
Si totusi, daca punem întrebarea Inteligentei Cosmice, ea ne va spune ca scopul sau a fost de a crea omul dupa imaginea Creatorului, capabil sa înteleaga Perfectiunea, sa iubeasca aceasta Perfectiune si sa o realizeze pe Pamânt. De ce a spus Iisus: " Fiti perfecti asa cum Tatal vostru Ceresc este perfect?" Pentru ca stia El ce stia! Omul a fost creat pentru a deveni atotstiutor, tot numai dragoste si atotputernic ca Tatal sau Ceresc si de aceea toti care n-au facut altceva decât sa se dezvolte în domeniile în care aveau o oarecare usurinta: matematica, poezie, muzica, natatie... (ei da, daca îi veti observa, veti constata ca majoritatea nu fac altceva decât sa se dezvolte în aceste domenii atât de limitate) sunt niste sectari si ceea ce este foarte grav, e ca ei n-o stiu.
Omul trebuie deci sa se dezvolte în toate cele trei planuri: ale intelectului, ale inimii si ale vointei. El trebuie sa înteleaga, sa iubeasca, sa realizeze... Ce sa realizeze? Împaratia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa pe Pamânt. Numai cu aceasta conditie va fi "salvat" si nu în modul în care si-l închipuie majoritatea crestinilor. Sa ai credinta si sa faci unele opere caritabile este suficient sa mergi în Cer si sa fii asezat la dreapta Domnului? Bietul Dumnezeu, înconjurat de persoane vulgare, ignoranti, mâncai, betivi, fumatori, dezmatati! Cum au trait, asta n-are nici o importanta, ei aveau credinta si ei însisi se considera drepti. Vor merge direct în Paradis. Dar iata ce li se va întâmpla:
Era în Bulgaria un popa care nu înceta sa-si certe nevasta. O facea proasta si pacatoasa în timp ce se dadea pe el ca model de perfectiune. Într-o zi, simtind ca va pleca pe lumea cealalta, si si-a luat ramas bun de la sotia sa: "La revedere, nevasta. Îti dau întâlnire în Paradis." Dupa câtva timp a murit si ea. Ajungând în Paradis, ea a început sa-si caute barbatul iubit. Cauta, cauta... imposibil de gasit! Atunci ea se adreseaza sfântului Petru care începe sa-si rasfoiasca marele catastif: "Nu-l gasesc", spune el, "Precis ca este... la subsol!" si-i da un bilet de libera trecere pentru a coborî în Iad. Ea cauta putin si deodata, ce vede! Barbatul ei într-un cazan cu apa clocotita! Numai capul îi iesea afara. Ea exclama: "O, bietul meu barbat, în ce situatie îngrozitoare te gasesti!" - "Nu ma plânge", spuse el, "sunt înca bine: stau pe capul mitropolitului!"
Si iata ca li se întâmpla multora care se considera teribil de drepti: fac un mic sejur în Iad, înainte de a reveni pe Pamânt pentru a învata sa se dezvolte pâna la perfectiune. Din punct de vedere al Stiintei Initiatice Universale, atâta timp cât nu sunt înca perfecti, majoritatea oamenilor sunt sectari.
Sa discutam acum despre tendinta, atât de raspândita în lume, de a lucra pentru un grup, fie ca este vorba de un sindicat, de un partid politic, o natiune... Aceasta atitudine, care trece drept generoasa, este în realitate prea egocentrica, prea personala. Din moment ce activitatea voastra nu urmareste fericirea si pacea întregii omeniri, ea este limitata, deci sectara. Daca si stiinta ne demonstreaza ca facem parte din viata cosmica, din moment ce ne datoram existenta nu numai pamântului, apei, soarelui, dar chiar si stelelor, de ce trebuie totdeauna sa ramânem pe loc, ghemuiti în noi însine?
Si de altfel, ati fost voi în stare sa descifrati secretele acestui pamânt, acestei ape, acestui aer si acestui foc gratie carora existenta noastra este posibila? O sa spuneti: "Care secrete? Ce-i atâta de înteles în asta?" Multe, si printre altele, urmatoarele: priviti planeta noastra, pamântul ocupa o suprafata limitata, marile au o suprafata mai vasta, aerul o suprafata înca si mai mare, iar focul, lumina, merg pâna la infinit. Aceasta înseamna ca si noi trebuie sa mergem pâna la infinit.
Si mai gânditi-va si la urmatorul aspect: cât timp puteti trai fara aceste elemente? Puteti sa stati nemâncati cincizeci pâna la saizeci de zile, fara sa beti nimic, circa zece zile, fara sa respirati, doar câteva minute, dar în momentul în care inima se raceste, muriti. Acestea arata ca elementul solid este mai putin important decât elementul lichid, elementul lichid mai putin important decât elementul gazos si elementul gazos mai putin important decât elementul eteric: caldura, lumina.
Vedeti deci, ca elementul de care are omul cea mai mare nevoie este cel eteric, care umple spatiul. Si atunci, în loc sa se agate tot timpul de lucrurile meschine ale vietii, fiind mereu supraîncarcati, striviti, de ce oamenii nu cauta imensitatea, universalitatea, libertatea? Pentru ca au o mentalitate sectara, iata raspunsul. Daca ne uitam la clerici, la politicieni, economisti... toti nu sunt decât sectari, dar cum ei sunt ultimii care sa-si dea seama, iata-i ferm hotarâti sa lupte contra sectelor.
Se poate sa existe si secte daunatoare, sigur se poate, dar nu stiu care sunt acelea pentru ca eu nu ma ocup de ele, activitatea mea este de alta natura, si este normal sa li se limiteze posibilitatile de a face rau. Dar cei care vor trebui sa se pronunte trebuie sa fie persoane cinstite si fara idei preconcepute, capabile sa vada cine actioneaza pentru a provoca anarhia si dezordinea si cine actioneaza în favoarea pacii, justitiei si fericirii umane, adica pentru Împaratia lui Dumnezeu si Epoca de Aur.
Si acum voi adauga câteva cuvinte care vor fi un fel de rezumat, o sinteza a întregii filosofii initiatice. Traieste în Bulgaria o femeie care este una din cele mai mari clarvazatoare din lume: se numeste Vanga. Ea a dat de atâtea ori dovada darurilor sale încât guvernul însusi apeleaza la ea si a pus sa se construiasca alaturi de casa ei un hotel pentru a primi vizitatori din lumea întreaga. Cea ce este cu totul deosebit pentru Vanga este faptul ca ea este oarba; cei care vor sa o consulte trebuie sa-i înmâneze o bucatica de zahar cubic pe care l-au atins si cu ajutorul acestei bucatele de zahar doar, ea poate sa spuna oamenilor tot despre trecut, prezent si viitor cu o precizie uluitoare.
Cum se poate explica aceasta? Foarte simplu. Fiecare fiinta emana mici particole impalpabile, invizibile, pe care stiinta nu le-a studiat înca si aceste particole care zboara în atmosfera se depun pe obiecte si le impregneaza. În felul acesta noi lasam obiectelor si persoanelor pe care le frecventam ceva din virtutile noastre, din fortele, din lumina noastra, sau din contra, ceva din bolile, viciile sau impuritatile noastre. Deci, fara sa ne dam seama, putem face bine si tot fara sa ne dam seama putem face rau. Dar chiar daca suntem inconstienti, faptele noastre se înregistreaza, si într-o zi vom fi recompensati pentru ceea ce am facut bine si pedepsiti pentru ceea ce am facut rau.
Adevarata religie este bazata pe o stiinta ce a rezultat din observarea fenomenelor ce sunt vizibile pentru anumite fiinte evoluate. Cei care refuza sa recunoasca aceasta stiinta, treaba lor, dar o sa vada, într-o zi, unde i-a dus aceasta. În orice caz, pot sa va spun ca cei ce ignora aceasta stiinta sunt sectari. Dar si cei care nu vor sa devina constienti de influenta gândurilor, sentimentelor lor si a tuturor starilor interioare asupra colectivitatii sunt sectari: ei fac numai ce le place fara sa se preocupe nici de raul pe care-l pot produce asupra celor din jur si nici de binele pe care l-ar putea face. Prin aceasta atitudine se limiteaza, deci sunt sectari.
Cap II NICI O BISERICA NU ESTE VESNICA
Fiecare forma, adica fiecare lucru sau fiecare fiinta care se naste trebuie sa moara si sa lase locul altora. Doar spiritul nu are nici început si nici sfârsit si numai el este cel care se încarneaza succesiv în noi forme. Dumnezeu nu a dat formei eternitatea; forma este friabila, efemera, ea nu rezista timpului, numai principiul, spiritul, care apartine lumii divine, este indestructibil, etern.
Oamenii care nu cunosc îndeajuns acest adevar încearca tot timpul sa eternizeze forma. Putem vedea aceasta mai ales în religii, care de secole se ataseaza de anumite ritualuri, de anumite credinte, fara sa-si dea seama ca aceste dogme, aceste ritualuri sunt forme care nu pot dura. Viata este o tâsnire continua care are nevoie de forme noi pentru a se exprima. Deci viata însasi este cea care sparge formele, caci are nevoie de noi aparate, de noi conductoare pentru a revela noi bogatii, noi lumini, noi splendori. Si de aceea, dupa un oarecare timp, formele trebuie sa dispara pentru a face loc altor nuante, altor manifestari, mai subtile.
Priviti omul: atâta timp cât este tânar, materia corpului sau este extrem de supla, maleabila, vie, si gratie acestor calitati ale materiei spiritul ajunge sa se exprime din ce în ce mai bine prin intermediul intelectului, inimii si vointei sale. Apoi se ajunge în mod fatal la o vârsta când aceasta forma se întareste, se cristalizeaza si atunci spiritul care nu mai are posibilitatea sa se manifeste prin intermediul acestei forme zbârcite, trebuie sa plece pentru a reveni într-o forma noua.
Trebuie sa observam natura pentru a trage concluzii valabile în toate domeniile... Bisericile care se încapatâneaza sa mentina aceleasi forme de secole, gresesc. Ele ar trebui tot timpul sa amelioreze forma, sa se rafineze, astfel ca sa poata exprima din ce în ce mai mult, din ce în ce mai bine, noii curenti care vin din Cer. Caci Cerul n-a fixat nici un lucru pentru eternitate.
Priviti câte apar noi în omenire; de ce forma sa nu urmareasca aceste noi nevoi, aceste noi tendinte? Acum apare constelatia Varsatorului pentru a ravasi, pentru a sparge toate formele, toate valorile pe care oamenii le credeau definitiv instalate. Ce gândesc oamenii este una si ceea ce gândeste Inteligenta Cosmica este alta. Inteligenta Cosmica are alte proiecte decât cele ale oamenilor si de aceea, acum, gratie curentilor Varsatorului ea va da totul peste cap, pentru a le arata ca nu trebuie sa îngroape spiritul în vechile forme.
Pentru a dura, trebuie sa stii sa te înnoiesti în permanenta. Si daca Biserica este acum din ce în ce mai parasita este pentru ca ea nu se împrospateaza, se agata de vechile conceptii care nu mai sunt valabile astazi si care trebuie înlocuite. Bineînteles, eu nu spun sa se înlocuiasca principiile pe care este fondat crestinismul. Nu pot exista principii mai bune decât cele date de Hristos în Evanghelie. Dar de ce Biserica continua sa traga dupa ea vechile practici care nu mai dau rezultate?
Multi parasesc religia crestina pentru ca ei considera ca stiinta contrazice si anuleaza toate adevarurile evanghelice. Dar acestia n-au înteles nimic. Eu spun ca din contra, descoperirile stiintei nu fac decât sa accentueze adevarurile cunoscute în Evanghelii.
Pot sa va demonstrez - si am si facut-o, de altfel - nu numai ca descoperirile stiintei oficiale nu contrazic Stiinta Initiatica dar ele îi dovedesc veridicitatea si acest lucru nu l-au înteles nici clericii, nici savantii. Dupa mine, nu exista contradictie; stiinta si religia merg împreuna si aceast lucru este valabil chiar si pentru arta, caci cele trei sunt legate. Stiinta trebuie sa dea oamenilor lumina, religia caldura, dragostea iar arta, activitatea creatoare. De ce au fost despartite, în timp ce în viata, în natura, în fiinta umana ele stau laolalta si lucreaza împreuna? Niciodata Initiatii n-au separat aceste trei domenii. Si acum, când despartirea s-a produs, în cultura occidentala religia este incapabila sa-i mentina pe oamenii de stiinta, care o reneaga. Dar ei o reneaga pentru ca ei nu poseda adevarata stiinta; stiinta lor este fixata pe lumea fizica, materiala, si nu cunosc adevarata stiinta care sta la baza tuturor religiilor: stiinta celor trei lumi: materiala, psihica si spirituala. Cât despre arta, ea se balaceste între stiinta si religie si se opune ba uneia, ba celeilalte.
În natura, repet, religia, stinta si arta formeaza un singur tot. Oamenii sunt cei care le-au separat. Atâta timp cât vor mentine aceasta separare, adevarul le va scapa. Stiinta, religia si arta formeaza o unitate gratie careia se poate explica tot, se poate întelege tot. Stiinta este o necesitate a intelectului. Religia este o necesitate a inimii, iar arta este o necesitate a vointei: trebuie sa exprimi ceva, trebuie sa crezi, sa construiesti... si aceste trei necesitati sunt legate, pentru ca ceea ce gândesti esti obligat sa simti, pentru ca în cele din urma sa executi.
De altfel, pot sa va spun ca multi dintre savantii contemporani sunt reîncarnari ale Initiatilor din trecut, ale marilor preoti care cunosteau Misterele. Cei care au descoperit televiziunea, radioul n-au facut decât sa aplice cunostinte pe care le aveau deja dintr-un trecut îndepartat. Da, este vorba de Initiatii vechiului Egipt, caci epoca noastra este legata prin numeroase corespondente cu civilizatia egipteana si întreaga stiinta Sacra a Egiptului este pe cale de a se revela si de a-si gasi aplicatii în planul fizic.
Crestinismul are nevoie de mari transformari, caci traditiile pe care le urmeaza nu mai sunt adaptate epocii noastre. De altfel, daca religia asa cum este ea înteleasa ar fi fost cu adevarat suficienta, omenirea ar fi fost acum într-o stare mai buna. În conditiile în care religia a fost redusa la o forma ineficace, nu trebuie sa ne miram ca majoritatea oamenilor n-o mai iau în serios. Din ce în ce mai mult oamenii gândesc, îsi pun întrebari si sunt nemultumiti de ceea ce li se prezinta. În trecut ei înghiteau tot cea ce erau facuti sa creada: exista o autoritate, Biserica, care gândea si decidea pentru ei. Dar în prezent, ei nu mai vor ca altii sa gândeasca în locul lor. Acesta este un indiciu ca crestinismul trebuie sa accepte forme noi... pâna în ziua în care aceste noi forme se vor învechi la rândul lor si vor trebui înlocuite.
Rolul formei este de a pastra continutul intact; ea se prezinta deci ca un recipient, ca o protectie, o limita... ca o închisoare. Dar pentru a nu mentine pe vesnicie continutul imobilizat într-o forma, trebuie ca aceasta sa fie deschisa pentru a deserta acest continut într-o forma noua mai subtila, mai supla, mai transparenta. Iata de ce nimic din ceea ce a fost construit în planul fizic nu este vesnic.
Timpul nu poate actiona asupra principiilor, dar actioneaza asupra formelor. Când se spune ca timpul distruge tot, aceasta priveste numai formele, si crestinii n-au înteles înca faptul ca forma în care religia le-a fost data acum câteva secole nu poate dura vesnic si ca trebuie schimbata. Nu, ei sunt tenace, nu vor sa schimbe nimic.
Fraternitatea Alba Universala nu aduce principii noi, ci forme noi. Adica metode noi pentru ca acest continut, spiritul, sa aiba posibilitati mai mari de manifestare si de exprimare. În aceasta consta evolutia: schimbarea formelor. Problema evolutiei a procupat mult pe savantii naturalisti, unii spunând ca formele sunt cele care evolueaza si altii ca formele sunt determinate odata pentru totdeauna si ca fiintele sunt cele care trec dintr-o forma în alta. Unde este adevarul? A doua opinie este cea exacta: formele nu evolueaza. Toate formele de animale, de insecte, de plante exista deja în lumea arhetipurilor si creaturile sunt cele care iau aceste forme, apoi le parasesc pentru a lua altele, ca niste actori care si-ar schimba masca cu fiecare piesa noua pe care o au de jucat.
Spiritul schimba deci forma, dar forma ca atare nu evolueaza. Sunt aici forme create pe vesnicie si sunt chiar forme noi pe care nu le cunoastem înca. Formele noi pentru plante, pentru animale sunt deja aici, în planul arhetipurilor, ele deja exista. Chiar si pe noi ne asteapta noi forme: pe masura ce vom evolua, ne vom însusi aceste noi forme, caci exista în permanenta o forma veche care trebuie lasata si o forma noua care poate fi luata, mai supla, mai pura, mai luminoasa. Luând aceasta forma noua avem noi mijloace de actiune si de manifestare, în timp ce, daca ramânem în vechile forme, suntem limitati si niciodata nu vom putea merge mai departe. Aceasta este ceea ce crestinii n-au înteles: ei vor sa mentina forma pe vesnicie; dar este imposibil. Este o atitudine care se opune decretelor Inteligentei Cosmice.
Forma este deja facuta vesnica în atelierele de sus, în lumea arhetipurilor: acolo toate formele sunt vesnice pentru a servi proiectele Inteligentei Cosmice. Dar daca omul vrea sa faca forma vesnica aici, adica sa se cramponeze cu orice pret de o forma sau alta, el creaza o provocare lumii invizibile care vine cu ciocane si sparge aceste forme pentru a-l elibera. Veti spune ca aceasta-i cruzime... Nu, nu e cruzime, este manifestarea dragostei Cerului, care vrea astfel sa-l oblige pe om sa mearga mai departe.
De altfel, ce li se întâmpla oamenilor, de la o încarnare la alta? Cel mai frecvent, ei îsi schimba sexul. Sa presupunem ca într-o încarnare anterioara ati fost femeie: aceasta s-a întâmplat pentru a învata sa manifestati calitatile principiului feminin. Acum, sunteti barbat pentru a învata sa va manifestati alte calitati.
Aceasta aparenta cruzime a lumii invizibile, care sparge unele forme pentru a crea altele noi, nu este înteleasa înca de Biserica, dar fie ca o întelege sau fie ca nu, vechile forme vor fi sparte. Aceasta v-o garantez. Orice ar face crestinii, ele vor fi sparte de catre lumea invizibila care vrea sa-i elibereze, pentru a-i obliga sa evolueze.
Farternitatea Alba Universala este o noua forma a religiei lui Hristos. Bineînteles crestinii vor protesta zgomotos si ne vor combate pentru ca ei sunt convinsi ca trebuie sa ramâna credinciosi traditiilor pe care le-au primit. Dar ei nu vor avea câstig de cauza pentru ca lumea invizibila va veni sa le demonstreze ca nu au dreptate. O forma noua ce apare se va mentine un oarecare timp, dar la rândul sau va fi înlocuita de o alta forma mai buna. Vedeti, sunt corect, sunt cinstit. Nu vreau sa va însel spunându-va ca forma adusa de învatatura noastra va fi vesnica. Odata ce aceasta forma îsi va fi îndeplinit menirea, ea va lasa locul unei alte forme mai evoluate, mai adaptate.
Când cineva vrea sa-mi explice ca nu poate sa accepte învatatura Fraternitatii Albe Universale sub pretext ca este catolic eu îi spun: "Bine, daca te simti bine acolo, ramâi acolo, cât despre noi, noi mergem mai departe". Caci, ce poti învata din atât de multe predici care nu explica nimic? Si atunci, a cui este vina când oamenii fac prostii? Ei parasesc biserica pentru ca nu le da nici un raspuns la întrebarile si la nelinistile lor. Sunt predici foarte poetice si foarte morale... Da, eu sunt de acord cu ele, dar nu înveti din ele mare lucru, caci nu exista acolo nici o stiinta care sa explice cu adevarat sensul si scopul existentei umane, legile care o guverneaza si cum trebuie sa te comporti conform acestor legi. Sunt numai cuvinte. Unde este partea practica? Credeti ca crestinatatea a aplicat Evangheliile? Sa fim seriosi! Duceti-va sa vedeti ce se întâmpla în tarile asa-zise crestine.
Cel ce vrea sa lucreze dupa principiile lui Hristos, care sunt vesnice, nemodificabile, apartine cu adevarat Fraternitatii Albe Universale. El nu darâma nimic, nu actioneaza împotriva lui Hristos, nu ofera o noua religie, nimic din toate astea, tot ceea ce face el este sa lucreze pentru noile forme. În timp ce acela care se agata de vechile forme demonstreaza ca n-a înteles principiile. El îsi închipuie ca forma îl va salva si doarme linistit, protejat de forma... Da, caci în interiorul formei, adormi. Pentru a evolua, trebuie sa nu mai contezi atât pe forma, ci trebuie sa lucrezi cu principiile. Nu vi se pare mult mai avantajos idealul pe care vi-l prezint? Hristos, El Însusi, v-ar putea spune ca este minunat, pentru ca în Evanghelii scrie: "Ce este scris, omoara si ce este spirit, însufleteste". Este exact ceea ce încerc sa va explic. Da, fara încetare va împing spre spiritul care însufleteste.
Toti acei care acorda primul loc principiilor, apartin Marii Fraternitati Albe Universale. Nu acestei Fraternitati care se afla aici pe Pamânt, ci Fraternitatii Albe Universale din care fac parte cele mai luminoase creaturi din Univers. Cât despre noi, noi ne aflam aici pentru a da acestor fiinte perfecte posibilitatea de a actiona astfel încât Împaratia lui Dumnezeu sa coboare pe Pamânt. Iata în ce sens trebuie sa întelegem faptul ca Fraternitatea Alba Universala este o noua forma a religiei lui Hristos. Deci, cel ce actioneaza conform principiilor lui Hristos apartine Fraternitatii Albe Universale. Este posibil ca el nici macar sa nu ne cunoasca, dar asta nu conteaza, este un membru al Fraternitatii Albe Universale.
Cea care îi împinge pe oameni sa se agate de forme, este lenea. La acestia, activitatea spirituala s-a oprit si ei se falesc cu forma. Uitati-va la crestini: ei nu vor sa învete nimic, nu vor sa înteleaga nimic, se opun oricarei schimbari, crezând ca astfel sunt credinciosi lui Hristos, dar în realitate ei nu sunt credinciosi decât formelor îngramadite una peste alta de catre oameni.
Trebuie sa fii credincios Domnului si nu numai oamenilor. Daca vreti sa ramâneti credinciosi oamenilor, foarte bine, eu n-am nimic împotriva, dar praful o sa se aleaga de voi. Cine erau de fapt toti aceia care au condus Biserica timp de secole,? De multe ori, bieti indivizi ca toti ceilalti, si asta când nu erau chiar criminali! Daca unii dintre ei manifestau o întelegere superioara, erau imediat criticati si persecutati. Cercetati istoria si veti vedea: toti cei care voiau sa aduca cu adevarat niste ameliorari, gata cu ei, erau aruncati, excomunicati, arsi... trebuia cu orice pret sa se pastreze forma! De fapt, forma nu produce mare lucru, ea nu face decât sa tina oamenii captivi. Da, forma este cea mai buna închisoare: prizonierul nu mai poate scapa din ea.
Dumnezeu s-a manifestat prin intermediul lui Iisus, dar înainte de asta El se manifestase si prin intermediul lui Moise. Daca Moise a putut sa faca atâtea lucruri extraordinare, este pentru ca Dumnezeu era cu el. Dar a trebuit sa vina Iisus pentru ca, dupa un anumit timp, intransigenta Legii lui Moise nu mai corespundea proiectelor pe care Inteligenta Cosmica le faurise pentru oameni. Si atunci de ce Inteligenta Cosmica n-ar avea acum proiecte noi?
De altfel, în zilele noastre chiar si forma initierii s-a schimbat. În Antichitate, Initierea se facea în temple, unde discipolul trebuia sa treaca prin probe de foc, de aer, de apa si de pamânt. Acum Initierea se face în viata obisnuita; fara ca macar sa-si dea seama, discipolii sunt pusi de catre Initiati în anumite situatii, în fata anumitor probleme si li se observa reactiile. Toate probele fac parte din viata; cele patru elemente fac parte din viata; aici trebuie sa demonstrati ca ati învins frica, tendinta de a râvni bunul altuia, egoismul, senzualitatea, etc... Da, sunt multe probe, mai ales pentru cel care doreste sa avanseze pe drumul Initierii: trebuie sa stie dinainte ca dorinta sa va fi îndeplinita, dar va fi supus la probe. Atunci când se asteapta cel mai putin, va fi pus la proba, dar asta în viata cotidiana, caci toate probele sunt în cadrul vietii. Suntem supravegheati în cele mai mici detalii. Si de multe ori pierdem, pentru te miri ce, caci ne rezervam eforturile pentru probele dificile.
Deci voua va revine sarcina de a fi vigilenti, treji, de a tine seama ca orice împrejurare a vietii poate fi o proba. Si de fiecare data fiintele de acolo de sus se pronunta. Daca ati repurtat succese veti primi diplome; dar nu ca acelea ale universitatilor, diplome care pot fi rupte, arse, sterse sau furate. Nu, sunt diplome care se imprima pe fata voastra si pe întregul vostru corp; nimeni nu vi le poate lua. Si mai mult decât atât. Spiritele naturii, care stiu sa citeasca aceste diplome, va apreciaza, va primesc si hotarasc sa va ajute. În orice loc, oriunde ati merge, ele vad aceste diplome. Dar daca nu le aveti, ele nu au nici o consideratie fata de voi si chiar este posibil sa va persecute pentru ca va considera o fiinta slaba, ignoranta si inutila.
Retineti deci bine aceasta: totul în viata este rezultatul relatiilor între acesti doi poli opusi: spiritul si materia, principiile si formele. Pe pamânt, oamenii nu sunt pregatiti sa traiasca doar cu principii, lor le trebuie forme pe care sa se sprijine. Spiritul se încarneaza în forma unui corp, pentru a putea sa se manifeste aici pe planul fizic. Când se întoarce în regiunile spirituale nu mai are nevoie de aceste forme, doar aici pe pamânt are nevoie. Ceea ce trebuie sa stim este ca forma nu dureaza mult. Dumnezeu n-a dat vesnicie formei si de aceea Cerul trimite în mod periodic Initiati, Mari Maestri, pentru a schimba formele, dar numai formele, niciodata principile. Repet, principiile sunt imuabile, da, caci principiile sunt: dragostea, întelepciunea, adevarul, sacrificiul... si ele ramân valabile pentru eternitate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu